To top
4 Feb

Un pranz inspirat de Monet

Zilei de sambata i-am dat ocazia sa ma surprinda. Parea o zi banala de weekend, usor insorita, care nu promitea nimic. Mi-ar fi placut sa fiu invitata la un matineu sau la o expozitie de litografii Cocteau. As fi purtat o rochie de muselina, grea, mi-as fi uitat intentionat ceasul si m-as fi ascuns intr-o haina de blana imensa, de unde sa am sentimentul ca pot, ca o hoata, sa colectionez priviri indiscrete. Visuri imposibile pentru o zi in Bucuresti, insa, rochia era in fata mea si trebuia incadrata intr-un context. Pasii m-au purtat spre Savart, un restaurant a carui denumire contine intr-un fel asocierea unor litere preferate, “art”.
Locul discret, neostentativ, intr-un firesc dezirabil pentru cei ca mine, care aleg locurile cu stare, cu emotie.
Sofalele verzi, moi mi-au amintit de frumusetea apartamentelor pariziene, mesele din lemn, mari, rotunde, de mesele conviviale, tavanul era pictat luxuriant si avea sarmul acelei old world aesthetic, pe care o caut, iar pianul, pianul era pentru desuetii care strang amarul unei dulci nostalgii in palme. As fi vrut sa stiu sa cant, sa pot mangaia clapele, nu mimand, ci stiind ca sunetele vor atinge si cele mai aspre inimi.

Am stat in salonul din fata, cumva aproape de fereastra, asa cum fac intotdeauna, privind nuantele blande ale decoratiunilor de pe pereti, care pareau ca se amesteca intr-o calda amintire imaginara despre Monet.
Imi doream sa amestec gusturi noi. Un embarras du choix aparuse. Supa etiopiana cu mirodenii, bors de curcan cu taitei de casa sau croustillant cu branza de capra si mere caramelizate?Toate, am spus. Voi gusta putin, voi simti cum drumul gustului pleaca din Africa si ajunge in decadenta Franta. Si asta am facut. M-am lasat sa simt caldura aromelor dintr-o lingura, ca, mai apoi, sa tai cu cutitul un feuilletage crocant, al carui zgomot scrasnitor, impletit cu umplutura cremoasa, spunea povestea perfectiunii.
Apoi, mai erau Couscous-ul fin, ce amintea de Marakkesh, de un tablou exotic al preparatelor traditionale marocane, cu gust intens de coriandru, cu stafide si migdale parfumate, Hamburgerul Rossini, un classic, de altfel, cu foie gras si blue cheese, ce se scurgea apetisant pe marginile chiflei. Festinul culinar nu se rezuma la atat. Friptura de porc, suculenta, gatita ore intregi, aurie, cu sos ruginiu, prin care bucatile de ceapa sticloasa straluceau, iar cele de ardei le insoteau discret, se dezvaluia in fata mea.
Ma bucuram de atmosfera intima, gustand acest periplu culinar, nu doar metaforic. Imi placea sa privesc cum furculita desprinde friptura in fasii, fara efort, asa cum cade o esarfa, cum stropii de caramel de pe feuilletage se insira ca niste margele de zahar ars din chihlimbar si pavlova sta garnistia intr-o crema galbena de lamaie si boabe de rodii. Imi placea sa mi le imaginez in niste picturi de still life de secol XVI. Le-am pozat cuminti cu mintea aiurea si departe.
Au fost ore in care am calatorit frumos si sigur prin stari, amintiri, vise si arome. Savart are ceea ce am putea numi sexappeal culinar si este, poate, unul dintre cele mai agreabile locuri pentru o cina in doi.

Tatiana Ernuteanu
No Comments

Leave a reply