To top
13 Aug

In vizita la Casa Muresenilor

Sunt cativa ani de cand aleg sa merg vara cateva zile in Brasov, fiind unul dintre orasele mele favorite. Imi place aerul de burg, strazile intime, pietruite, casele in nuante fondante, portile inalte si care nu lasa nimic sa se intrevada ( aspect ce vorbeste intr-o oarecare masura si despre faptul ca locuitorii sunt foarte introvertiti si mai putin sociabili), mancarea cu influente maghiare si germane, calmul oamenilor si politetea.
Micile mele vacante nu includ niciodata explorari montane, circuite cu bicicleta sau drumetii in natura, ci turism cultural si culinar si experiente senzoriale. De fiecare data, in Brasov, stau in aceeasi vila, fortificata, veche din secolul XVI si ma bucur sa descopar locuri noi si oameni faini.
Intr-una dintre dimineti, am mers sa vizitez o casa frumoasa, cu ziduri bleu ciel si dantelarii albe, o casa insorita, al carui interior mi l-am imaginat de multe ori, trecand pe langa ea. In mintea mea, acolo statea o doamna in varsta, cu parul alb si cercei cu rubine, o iubitoare a perdelelor spumoase, albe, a florilor de munte in glastra si a prajiturilor sasesti, pe care le pregatea cu rabdare, dupa ce, aranjata, sosea de la piata.
Eh, bine! Acesta era scenariul meu imaginar. Realitatea mi-a dezvaluit aici Casa Muresenilor, o casa-muzeu ce a apartinut candva sotilor Iacob Muresianu, varul lui Andrei Muresianu, despre care cred ca stiti cu totii, si Sevastia Muresianu. Am fost intampinata cu zambete de o doamna draguta, care ne-a lasat in grija unei alte doamne incantatoare, curator al muzeului, Alina Borcan. Daca aveti norocul sa o cunoasteti vizitand acest spatiu muzeal, o sa fiti sedusi de cat de pasionata este, de felul in care detaliaza cu rabdare, de maniera in care evoca trecutul. Rar se intampla sa intalnesti o astfel de persoana, pe care sa ai impresia ca o stii de o viata, care stie sa zambeasca sincer, nu din complezenta si care iti imprima asa o stare de bine. Revenind, casa a devenit muzeu in 1968, cand urmasii familiei Muresianu au donat-o. Spatiul cuprinde o colectie de mobilier superba, lucrari de pictura, sculptura si o arhiva valoroasa cultural, cuprinzand peste 25.000 de documente. Camerele sunt superbe, favorita mea ramanand cea cu pianul. O sa puteti admira tablouri cu membrii familiei, realizate in stil german, cutii muzicale, discuri vechi, o tiparnita, obiecte de arta si aerul pierdut al vremurilor de altadata.
Iacob Muresianu a sosit in Brasov in 1837, el fiind nascut in Rebrisoara. In Brasov a fost profesor si director al Liceului latino-german, editor si proprietar al primului ziar politic din Transilvania- Gazeta Transilvaniei, membru al Academiei Romane si intemeitor de institutii si intreprinderi. Tot aici a cunoscut-o pe cea care ii va fi sotie, Sevastia Nicolau, o domnisoara instarita, provenind dintr-o familiei de negustori din Scheii Brasovului. Mama Sevastiei, Maria Nicolau, a fost prima presedinta a Reuniunii Femeilor Romane din Brasov, prima societate romaneasca de femei din provinciile romanesti. As putea continua cu descendentii Muresenilor, care s-au implicat in viata culturala si politica a vremii si care merita atentia noastra, insa v-as rapi din surpriza descoperirii voastre personale.
Va invit si va recomand, daca nu ati facut o vizita locului, sa puneti pe agenda voastra Casa Muresenilor. Sunt sigura ca veti simti, ca si mine, bucuria de a va intoarce in timp, chiar si pentru cateva clipe.
Intrarea are un pret mic, pensionarii si copiii avand reducere, iar la plecare puteti sa va cumparati un suvenir simpatic. Eu mi-am luat un pix, pe care scrie Desteapta-te romane, versurile lui Andrei Muresianu, o cartolina cu Brasovul vechi si un pliant cu informatii despre acest loc.

 

 

Tatiana Ernuteanu
No Comments

Leave a reply