To top
2 Aug

O cina cu visuri, poezie si pantofi mov

Pe bunicul matern nu l-am cunoscut, insa cei care au facut-o au spus ca era un tip extrem de erudit si un bon-vivant nativ. Era un obisnuit al restaurantelor, iubea viata buna, intotdeauna, la salariu, venea acasa cu bomboane de ciocolata si isi scoatea familia la restaurant, seara. Nu era un om bogat, insa cheltuia cu mare lejeritate aproape tot ce castiga, pe carti, iesiri in oras si mici delights.
Am mostenit cateva trasaturi de la el, iar una dintre acestea este placerea de a trai bine, in acceptiunea mea. Am aceeasi pasiune pentru carti, placeri de salon si ma incanta teribil sa merg sa iau masa in restaurante cochete, cu decoruri bine gandite si unde, of course, trebuie sa se si manance gustos.
Ma intristeaza insa faptul ca s-a perimat, intr-o oarecare masura, traditia de altdatata, aceea de a fi extrem de eleganta la cina, de a te pregati minutios inainte de o iesire, de a fi foarte pedanta, intr-un cuvant. Nici eu nu reusesc asta intoteauna, din lipsa timpului, insa, de cele mai multe ori, ma straduiesc sa fac din orice iesire un moment memorabil.
Imi place ca sotul meu sa ma invite seara la cina, sa-mi spuna cu o zi inainte, sa fixeze ora si sa merg la un rendez-vous, cocheta si zambitoare.
Avem restaurantele noastre preferate, unele pentru celebrari, altele pentru mic-dejunuri en plein soleil, gradini ascunse si mai putin cunoscute si ne bucuram cand descoperim un loc nou, unde vrem sa revenim.
O astfel de adresa este si restaurantul Poesia, un loc de intalnire al culorilor Italiei si al savorii mediteraneene, cu o terasa splendina, cu scaune cu perne bleu ca niste nori de vara, cu mese decorate cu bun gust, cu pahare din cristal si farfurii frumoase.

IMG_9658 terasa

IMG_9640 terasa
Aseara, cu putin inainte sa se lasa racoarea si aerul sa devina respirabil, dupa o zi obositoare, am mers sa cinam aici. Cand am ajuns noi, nu erau foarte multe mese ocupate, insa in scurt timp, terasa s-a umplut de oameni veseli, de clinchete discrete de pahare si de preparate colorate. Femei elegante, cu zambete insinuante, barbati curtenitori, dornici de confirmare, familii si cupluri relaxate.
Cristian, asa se numea domnul care ne-a servit, ne-a cucerit cu felul sau de a fi, un maestru al zonei de client service, care a stiut sa ofere atentie, sugestii, zambete autentice si o mare pofta de viata, molipsitoare. I-am spus-o si lui si o spun si aici ca ma bucur mult cand intalnesc oameni care stiu sa-si faca meseria cu atata profesionalism.
So, daca mergeti la Poesia si aveti sansa sa-l intalniti pe Cristian, o sa stiti de ce am scris asta.
Tot aseara, l-am intalnit si pe unul dintre ownerii restaurantului, care mi-a povestit cu implicare cateva lucruri despre intentia pe care o are in a pozitiona restaurantul, despre ingredientele pe care le foloseste, despre raportul corect dintre preturi si calitatea materiei prime, despre faptul ca vrea sa ramana onest in ceea ce ofera, ca in meniu a inclus doar preparate sanatoase, toate sosurile se fac in casa, exista doar carne de mangalita, despre care se stie ca este o carne fara colesterol, vitelul este de lapte, fructele de mare sunt foarte proaspete si ca totul este pregatit de bucatari priceputi.
Asadar, meniul este rafinat, bine conturat, cu specialitati mediteraneene si italiene. Noi am ales pentru inceput o burrata delicioasa cu rosii cherry si rucola, perfecta pentru zilele toride de vara, si am avut nu doar culorile Italiei in farfurie, alb, rosu si verde, cat si savoarea preparatelor locale de acolo.

IMG_9650
Main-course am ales un snitel din vitel de lapte, auriu, crocant,  foarte fraged si cu o prezentare tentanta si un muschiulet de porc mangalita, cu sos de piper verde si piure de cartofi, cu ierburi aromatice, un deliciu de care nu m-as satura nici daca l-as manca zilnic.

IMG_9714

IMG_9715

Pentru desert, o portie de Tiramisu aromat, cu crema bogata si cu gust intens de cafea, a fost suficienta pentru amandoi.

IMG_9760 tiramisu

 

IMG_9743 tatiana

IMG_9716

 

Nu am baut alcool, Adrian fiind sofer, eu fiind teetotaler, insa ni s-a spus ca au un limoncello itaianno vero, facut in casa, care ne-ar fi facut cu ochiul. Selectia de vinuri este si ea bine aleasa, asa ca, daca sunteti adeptii unui pahar de vin la cina, aveti aici variante numeroase de licori bahice.

Imi place masa de la geam, din dreapta. Ma face sa visez la o dupa amiaza, cand imbracata intr-o rochie din casmir mov inchis, imi voi pune perlele, imi voi face un coc lejer, voi avea mainile ridate, dar nu lipsite de inelele, care imi spun povestea si imi voi astepta la masa nepotii si copiii. Atunci am sa fiu si mai pedanta, am sa aleg cel mai frumos set de masa Rosenthal, florile cele mai simple si mai parfumate, pahare flûtes si un odorizant de camera cu parfum de mare.

IMG_9673
Nu pot sa nu va povestesc putin si despre decorul din interiorul restaurantului, pe care il ador. Eu sunt o iubitoare de frumos si apreciez o estetica armonioasa, completata de mici detalii, ce trezesc emotie, care te fac sa calatoresti in imaginatie, sa gasesti amintiri sau sa-ti proiectezi visuri. Designul aminteste de glamour-ul mediteranean, completat de accente vintage-rustic, cu mese lungi din lemn, cu scaune in culori pastelate, cu corpuri de iluminat creative, pereti decorati cu linguri si desene discrete.

IMG_9671

IMG_9669

IMG_9693

IMG_9668

IMG_9667

IMG_9678

IMG_9665

IMG_9662

 

Tatiana Ernuteanu
No Comments

Leave a reply