To top
4 Feb

New Hot Spot: Lugo Lounge Restaurant

IMG_4081

In weekend, am mai multe reguli decat in timpul saptamanii. Incerc sa nu ma enervez, nu stau pe retelele de socializare, nu iau pranzul acasa, nu ma abtin de la nimic, mananc mult, fac shopping, merg la piata, cumpar flori, ma machiez (ceea ce nu prea fac), merg in librarii, seara nu ies in club.
Asta cu statul in casa seara in weekend, o regula a casei implementata de mult timp la noi, am descoperit-o de curand si intr-o carte despre viata pariziana. Cartea spunea ca niciodata un parizian autentic nu iese in weekend in club, ci sta acasa, in familie, se bucura de o carte, de un joc amuzant sau este gazda unui dinner pentru prieteni.
Asa cum spuneam, insa, sambata si duminica, pranzul se ia in oras. Merg fie la restaurantele preferate, fie aleg un loc nou deschis sau nevizitat inca.
M-am trezit foarte bine dispusa azi, lucru rar pentru mine 🙂 Am continuat sa fiu si mai bine-dispusa, dupa ce mi-am cumparat doua perechi de cercei senzationali 🙂 si alte cateva lucuri de sezon.
La 13,30, cu o foame ravasitoare, am hotarat sa mergem sa luam pranzul la Lugo Lounge Restaurant, un nou restaurant, situat unde era Goccia inainte.

IMG_4089
Eram curioasa sa vad ce schimbari s-au facut atat in decor, cat si in meniu. Mie, Goccia imi placea mult. Mi-am si serbat ziua de nastere acolo acum cativa ani.
Intamplator, la Lugo, ne-am intalnit si cu niste prieteni, alaturi de care am luat masa, ceea ce m-a bucurat mult.
Despre Lugo am numai cuvinte laudative. Spatiul a pastrat cate ceva din fostul Goccia. Am regasit biblioteca alba, cu obiecte deorative, care intotdeauna mi-a dat o impresie homy, de sufragerie faina, de casa a unor prieteni, mesele albe frumos randuite si globurile colorate de sticla ale corpurilor de iluminat.
Eu am in fiecare restaurant o masa favorita, de obicei, cea de la fereastra. Sunt nostalgica si imi place sa ma pierd printre ganduri, in timp ce privesc strada in plina forfota. Ma simt spectator al unui teatru real, in care se armonizeaza perfect, asa cum doar natura si Dumnezeu o pot face, dramatismul, bucuria, tristetea, saracia, nelinistea, freamatul vietii…
Noi am stat la etaj, unde mi se pare spatiul mai intim, dar si terasa de la parter este foarte frumoasa, cu multa lumina, scaune colorate si un plafon cu print exotic. Barul de jos este imbracat in faianta ce mi-a amintit ce mostenirea italiana Majolica Ceramics.

IMG_4086
La etaj, decoratiunile isi schimba registrul cumva, scaunele au un imprimeu tip pop-art, cu coperti Vogue si floral, mesele sunt din lemn alb laptos, cateva tablouri si ferestre cu draperii, un detaliu care pe mine m-a cucerit.
Meniul este unul mediteranean, cu tot ce implica acest tip de bucatarie: paste, rizzoto, fructe de mare, peste, salate…samd.
Am comandat Saltimboca Romana (47 lei) si m-am felicitat in gand pentru alegere. Extrem de bine preparata carnea, suculenta, se simtea gustul de unt si cel de vin, frageda, intr-un cuvant, delicioasa. Aceasta specialitate este, alaturi de pastele Carbonara, se pare, cea mai cunoscuta din bucataria romana. Despre preparat exista scrieri inca de la 1800, ce apartin celebrului gastronom Pellegrino Artusi, care spunea ca a mancat prima data acest fel de mancare intr-o carciuma din Roma, delicatesa devenind ulterior o specialitate pe care o gaseai in multe localuri din Roma.

IMG_4076
Am acompaniat Saltimboca Romana cu un Risotto Quatro Formaggi (30 lei) absolut senzational, cremos, cu gust fin, cu parmezan ras, din plin, foarte aromat, cred ca cel mai bun risotto mancat in Bucuresti pana la acest moment.
Adi a ales Coaste de Porc si Cartofi cu Rozmarin (39 lei). Am gustat si, desi nu sunt o fana a coastelor, mi-au placut. Aveau un gust bogat, cu arome intense, condimentate cat trebuie si fragede.
Desertul a fost doar pentru mine, un Soufle de Ciocolata cu Inghetata de Vanilie (19 lei).

IMG_4082

Bun, bun! Copt cat trebuie, caci stiti, soufle-ul are o tehnica si un timp de coacere bine definit, care, daca nu e respectat, ori iese prea copt, adica interiorul nu curge, ori iese prea moale, fara crusta exterioara. Sa-l nimeresti ai nevoie de ceva stiinta si experienta. Imi amintesc ca odata, intr-un restaurant, am comandat un Soufle care a venit sub forma unei briose uscate, fara pic de crema, oribil.
La Lugo, Chefii sunt priceputi, ospatarii foarte amabili, mancarea gustoasa si preturile fair. Este un restaurant potrivit atat pentru un pranz in doi, dar si pentru iesirile cu prietenii, depinde de zona unde va alegeti sa stati. La parter, atmosfera, v-am spus, e mai vivid si mi se pare ca se asorteaza cu petrecerile in gasca, cu veselie, pahare ciocnite si discutii aprinse, la etaj, daca vreti sa aveti un tete-a-tete, o intalnire a unui inceput de idila.

IMG_4072

IMG_4080

IMG_4079

So, am incalecat pe- o sa si plec sa pregatesc ceva pentru cina 🙂
By the way, uitam sa va spun, am vazut din poze ca Lugo Lounge Restaurant are si o terasa tare simpatica pentru sezonul hot.
Il gasiti pe site, pe fb si pe Insta.

Tatiana Ernuteanu
No Comments

Leave a reply