To top
1 Feb

Venus a la fourrure sau povestea lui Leopold Von Sacher-Masoch

venus

Una dintre prietenele mele smart, Florentina Ionescu, pe care cred ca o cunoasteti pentru creativitatea cu care face branding, si cu care discutam la o cafea despre  filme ce nerita vazute, mi-a recomadat La Venus a la fourrure cu superbissima sotie a lui Polansky, Emmanuele Seigner, un film-teatru regizat de Polansky, of course.
Filmul este o ecranizare a romanului Venus in Pelz, scris in 1870, de Leopold Von Sacher-Masoch, scriitor si jurnalist austriac, devenit cunoscut mai intai datorita povestilor romantice despre viata in Galitia, dar mai cu seama datorita romanului despre care spuneam, roman ce l-a condus pe psihiatrul Krafft- Ebing la inventarea cuvantului masochism.
Sacher-Masoch este si unchiul de gradul trei al cantaretei si actritei britanice Marianne Faithfull, din partea mamei, baroneasa vieneză, Eva Erisso.
Sacher Masoch a fost si un militant impotriva antisemitismului, creand o asociatie locala educativa. Oberhessischer Verein für Volksbildung (OVV), în 1893, împreună cu a doua sa soție, Hulda Meister.

Viata sa privata pare ea insasi un roman SF, mai cu seama ca vorbim de anii 1870, incat nu e de mirare ca a devenit sursa de inspiratie pentru propriul sau roman Venus in Pelz, cu toate ca detaliile vieții private a lui Masoch au rămas necunoscute până la publicarea la Berlin a memoriilor Aurorei von Rümelin, Meine Lebensbeichte (1906), sub pseudonimul Wanda von Dunajew. Ca au fost sau nu adevarate afirmatiile ei, asta nu putem sti.

In 1869, Sacher-Masoch si amanta sa, baroana Fanny Pistor au semnat un contract prin care el devenea sclavul ei pe o perioada de 6 luni, cu mentiunea ca baroana sa poarte blanuri cat mai des. Sub numele de valet Gregor, nume stereotipic, alaturi de baroana, Sacher porneste intr-o calatorie in Italia, el la clasa a treia, iar ea la clasa intai.
In 1871, se  casatoreste cu prima sotie, Aura, insa gasind viata de familie prea putin incitanta, Sacher-Masoch face presiuni asupra ei pentru a o convinge sa traiasca conform romanului. Aurora nu este de acord, divortand. A doua casatorie, cu secretara lui, insa, functioneaza, aceasta fiind mai deschisa in a-i indeplini fanteziile.

De aici si cuvantul masochism, pe care psihiatrul austriac Richard von Krafft-Ebing (1840–1902) il foloseste in lucrarea Psychopathia Sexualis si care apare mai detaliat pe https://ro.wikipedia.org/wiki/Leopold_von_Sacher-Masoch

Termenul “masochism” a fost inventat în 1886 de către psihiatrul austriac Richard von Krafft-Ebing (1840–1902) în lucrarea Psychopathia Sexualis: „…Consider întemeiat să denumesc această anomalie sexuală “Masochism”, dat fiind că autorul Sacher-Masoch folosește frecvent ca substrat al scrierilor sale această perversiune, care până la el era necunoscută ca atare în lumea științifică. Am urmat aici procedeul similar folosit în neologismele științifice, precum formarea termenului “Daltonism”, de la John Dalton, descoperitorul confuziei culorilor.
În ultimii ani, au apărut mărturii care dovedesc faptul că Sacher-Masoch nu a fost doar poetul masochismului, dar că el însuși a avut această anomalie. Chiar dacă aceste mărturii mi-au fost comunicate fără restricția de a comunica sursa, mă abțin totuși s-o fac publică. Resping acuzația de a fi “cuplat numele unui autor venerat cu o perversiune a instinctului sexual”, acuzație care a fost formulată împotriva mea de câțiva admiratori ai scriitorului și critici ai cărții mele. Sacher-Masoch nu poate pierde nimic din stima de care se bucură printre confrații literați, doar pentru că ar suferi de o anomalie a tendințelor sale de ordin sexual. Ca autor, daunele suferite în urma perversiunii sale sunt pe măsura meritelor intrinseci ale operelor sale, ceea ce nu-l face un mai puțin talentat scriitor, care poate că ar fi ajuns la mai slabă performanță literară dacă ar fi avut pulsiuni sexuale normale. Din acest punct de vedere, el este un exemplu remarcabil al puternicii influențe exercitate de vita sexualis, într-un sens pozitiv sau negativ, asupra formării și direcției spiritului unui om.”

Sacher-Masoch nu a fost prea încântat de asocierea făcută de Kraft-Ebing cu numele său. Cu toate acestea, detaliile vieții private a lui Masoch au rămas necunoscute până la publicarea la Berlin a memoriilor Aurorei von Rümelin, Meine Lebensbeichte (1906), sub pseudonimul Wanda v. Dunajew. Un an mai târziu, o traducere în limba franceză, Confession de Ma Vie (1907), de “Wanda von Sacher-Masoch” va fi tipărită la Paris, la editura Mercure de France. O traducere în engleză a ediției franceze, The Confessions of Wanda von Sacher-Masoch, va fi publicată în 1991, la RE/Search Publications.

Revenind insa la filmul-teatru de care va povesteam, acesta are doua personaje foarte bine conturate: Thomas, un regizor in cautarea actritei perfecte pentru piesa pe care urmeaza sa o puna in scena si Vanda, o actrita a carei vulgaritate ii repugna initial regizorului.
Actiunea se petrece intr-o sala de auditii, la finalul zilei, cand Thomas, extenuat si dezamagit de prestatia candidatelor pentru rol, se pregateste sa plece. In ulimul moment, isi face aparitia Vanda, o tanara comedianta, insistenta, plina de energie, lipsita de rafinament si de pudoare, care il deconcerteaza profund, o data pentru ca Thomas detesta aceasta tiplogie feminina si nu doreste sa ii ofere acesteia o sansa, iar a doua oara, cand sub presiunea ei decide sa o asculte si constata ca Vanda poarta acelasi nume cu personajul lui, stie replicile perfect si are la ea o intreaga recuzita de costume adecvate rolului.

De aici nu va mai spun, pentru ca s-ar pierde farmecul si ineditul scenariului, insa, daca veti avea rabdarea sa treceti peste primele 15 minute, o sa descoperiti un film foarte interesant, cu replici misto, cadre de mare arta si cu schimbari de neimaginat in planul tipologiilor de personaje.

sursa foto: youtube.com

Tatiana Ernuteanu
No Comments

Leave a reply