To top
14 Nov

Ce am invatat de la Nichita Stanescu intr-o dimineata de toamna

Nichita Antimetafizica

Toamna este, pentru mine, si anotimpul revenirii la sensurile profunde ale existentei, iar astazi, gasindu-ma intr-o dispozitie meditativ-filozofica, am deschis paginile cartii Antimetafizica, in compania lui Nichita Stanescu care raspunde unor intrebari ce par accesibile, adresate lui de Aurelian Titu Dumitru.
Printre numeroasele pasaje care te uimesc prin concentratie, idei revelatorii si cuvinte “princeps”, mi-a placut un pasaj din care putem invata cel putin trei lucruri. Primul ar fi ca acceptiunea pe care o dam valorii este pur relativa si ca relevant pentru orice consideratie proprie este unghiul din care privim. So, nu exista adevaruri absolute.
Al doilea, ca mahalaua nu denumeste o zona teritoriala, nu este neaparat sinonima cu saracia, mizeria, precaritatea arhitecturala, ci este o manifestare a emanciparii sau a lipsei de educatie,  pe care le poti intalni chiar si in mediile elitiste.
Iar al treilea, ca nu exista loc care sa-si fi castigat pentru totdeauna dreptul la suprematie, ci ca omul sfinteste locul.
” George Calinescu spunea undeva ca Bucurestiul este un sat mai mare. Tendinta, de astazi, este de a spune despre sate ca sunt niste orase mai mici. Mahalaua, atunci cand nu e denaturata de imaginatie si de folclor, nu este altceva decat un brau colorat al orasului. Eu provin, de fapt, din acel fluier infipt intre brau si camasa de in. Nu ti se pare ca suntem putini vinovati? Eu nu impartasesc ideea ca lumea noua s-a nascut la mahala, adica aceea a taranilor atacand centura, depopuland satul si largind orasul. Problema n-are natura unui loc stabilit, ea tine de natura nivelului de emancipare. Daca brouillon-ul unei poezii poate fi considerat mahalaua acelei poezii, daca textul scris de mana este mahalaua textului tiparit, daca poezia tiparita in presa e mahalaua cartii nu e altceva decat o problema de emancipare. Mahalaua, inteleasa propriu-zis, este un preambul al Turnului Eiffel sau al Arcului de Triumf. La urma urmei, ce este acela centrul unui oras? Cand Eminscu se afla la Iasi, centrul natiunii se afla la Iasi, cand Eminescu se afla la Venetia, centrul natiunii se afla la Venetia, cand Eminescu intarzia pe Strada Plantelor sa moara, centrul natiunii intarzia sa moara pe Strada Plantelor.
Mahalaua nu tine de pitorescul vederii, ci tine de pitorescul gandirii. Si intr-un palat poate exista o mahala, dupa cum intr-un bordei, poate exista un palat”

Nichita Stanescu – Amtimetafizica

Tatiana Ernuteanu
No Comments

Leave a reply