To top
17 Mar

Portrait – Femme: Lizica Codreanu

lizica-carte

 

Am terminat, de curand, cartea Doinei Lemny- “Lizica Codreanu- o dansatoare romanca in avangarda pariziana”.
O recomand pentru ca iti contureaza profilul si destinul unei femei extrem de importanta pe scena pariziana a anilor ’20-’30, o romanca celebra, despre care, as putea spune la o privire de ansamblu, ca se stiu prea putine.
Este o carte biografica, deloc plictisitoare, cum poate ar gandi unii despre astfel de scrieri. Are flavour, are traire, te emotioneaza.
Lizica Codreanu, se poate spune, a revolutionat dansul, introducand ceea ce astazi numim dans contemporan, intr-o maniera diferita de ceea ce se punea in scena la acea vreme.
Era o maestra a improvizatiilor, era libera, dansa cum simtea, avea un spirit vizionar si, desi succesul in epoca rezida din cu totul alte acte artistice, incapatanarea si dorinta de a nu se conforma unor norme au facut-o o stea a dansului.
Dupa terminarea gimnaziului, Lizica se inscrie la Scoala de Belle- Arte din Bucuresti, luand, in acelasi timp, lectii de dans. Participa la serate de elita in capitala, unde interpreteaza asa-numitele “dansuri de caracter”.
Viseaza, insa, la Paris, unde mediul artistic era in plina efervescenta, vrea sa vada Baletele Rusesti ale lui Diaghilev, a carui viziune moderna facuse ca trupa lui sa contina, alaturi de dansatori si pictori avangardisti, si compozitori novatori, sa danseze in Bal Bullier, o sala de dans foarte in voga prin anii 1910, sa cunoasca oameni noi si sa invete dansul la un alt nivel.
Ajunsa la Paris, il intalneste pe compozitorul Marcel Mihalovici, pe care il cunostea de cand frecventa mediile artistice din Bucuresti. Irina, sora ei, se muta si ea la Paris pentru a urma o scoala de sculptura, context si mediu ce ii vor permite sa-l cunoasca pe Brancusi, despre care aceasta spunea : ” Pe Brancusi il cunoscusem in 1922. L-am intalnit intr-o seara la Gate Montparnasse, la un spectacol popular, cu un public participand intr-o atmosfera de degajata comunicare si de buna dispozitie, care cred ca a contribuit ca Brancusi sa formuleze cu gentilete si amabilitate o invitatie in atelierul sau, invitatie pe care abia o asteptam si careia i-am raspuns cu promptitudine.”
Acest trio de artisti romani: Lizica, Marcel si Irina, va deveni extrem de apropiat maestrului Brancusi, care chiar ii va crea celebrul costum de scena Lizicai, cu cele doua coifuri, inspirat de opera Vrajitoarea.
Devine, in scurt timp, un nume de referinta in avangarda pariziana, isi impune ideile pentru coregrafie, , frecventeaza cursurile Bronislavei Nijinska, dar si cursuri de ritmica, la Scoala lui Jacques Dalcroze si de gimnastica, sub indrumarea lui Georges Hebert si este invitata la serate si gale celebre, joaca rolul Pierror Fulgerul in Le Petit Parigot, roman cinematografic al lui Paul Catroux si imbraca costumele celebrei Sonia Dealaunay.
Corpul ei devine un teren al experimentarii si al gestualitatii.
1926 ii aduce nu doar recunoasterea, dar si jumatatea, Jean Fontenoy, cu care se casatoreste si pe care il urmeaza intr-o misiune in Shangai. Il va naste pe Francois, iar dupa aproape 5 ani se intoarce in Paris si calatoreste in vizita la Bucuresti.
Divorteaza si se reinventeaza. Deschide un centru de cultura hindusa, dupa metoda Hatha-Yoga, inspirata de experienta orientala a Asiei, unde miscarile de dans au rolul de a genera o stare de bine.
Centrul Lizicai ajunge sa fie frecventat de personalitati importante: Olivia de Havilland, Peter Ustinov, ducele si ducesa de Windsor, contele si contesa de Paris, Coco Chanel, familia Ricci, printesa de Monaco. Despre acest centru, Vogue- August 1938 ii va dedica un material sustinut de poze
Iubeste din nou, calatoreste, fascineaza, nu se conformeaza niciodata, traieste liber si creeaza.
Se spune ca parcursul vietii ei a fost atipic, iar refuzul ei fata de invitatia Idei Rubinstein de a fi integrata in compania de balet a acesteia, cat si dorinta de libertatea prea mare, care a determinat-o sa nu fie niciodata incadrata in vreo trupa sau stil, au facut-o sa nu aiba recunoasterea pe care o merita.

 

lizica

lizica c

lizica si brancusi

Lizica Codreanu si Constantin Brancusi cu prietenii

Tatiana Ernuteanu
1 Comment
  • Silvia Ursu

    Superbă povestea Lizicăi. Mersi de recomandare, abia aștept să citesc și cartea 🙂

    April 20, 2016 at 1:04 pm Reply

Leave a reply